09.02.2026

Locația: sala Multimedia – Colegiul Sanitar Spiru Haret Domeniul Sanitar, București

 Nr. studenti: 31

10.02.2026

Teoria autoreglării lui Barry Zimmerman explică modul în care indivizii își planifică, monitorizează și ajustează propriile acțiuni pentru a-și atinge obiectivele. Autoreglarea este privită ca un proces activ și ciclic, în care persoana este participantul principal în organizarea comportamentului său, nu un simplu executant pasiv al sarcinilor.

Teoria autoreglării a lui Zimmerman oferă un cadru eficient pentru organizarea comportamentului, facilitând o gestionare mai bună a timpului și o atingere mai coerentă a obiectivelor personale. Prin aplicarea celor trei faze (planificare – acțiune – reflecție), persoana devine mai autonomă, mai motivată și mai eficientă în atingerea rezultatelor dorite.

Practica de specialitate a studentului la psihologie ,,la patul Seniorilor” are o importanță majoră în formarea profesională, întrucât oferă cadrul necesar pentru înțelegerea particularităților psihologice specifice vârstei a treia. Prin contactul direct cu persoanele vârstnice, studentul poate observa impactul procesului de îmbătrânire asupra funcționării cognitive, emoționale și comportamentale, precum și efectele bolilor cronice, ale pierderilor funcționale și ale spitalizării asupra stării psihice a acestora.

Această experiență practică contribuie la dezvoltarea capacității de a aborda seniorul într-o manieră empatică, respectuoasă și individualizată, ținând cont de istoricul de viață, de valorile personale și de nevoile emoționale ale fiecărui pacient. De asemenea, studentul își formează competențe esențiale de comunicare adaptată vârstei, intervenție psihologică de suport și observare clinică, învățând să identifice semnele de depresie, anxietate, declin cognitiv sau izolare socială frecvent întâlnite în rândul vârstnicilor.

În același timp, practica la patul seniorilor favorizează dezvoltarea responsabilității profesionale și a sensibilității etice, prin respectarea demnității, autonomiei și confidențialității persoanelor vârstnice. Confruntarea cu fragilitatea fizică și emoțională specifică acestei etape de viață contribuie la maturizarea personală a studentului și la formarea unei perspective umaniste asupra actului psihologic, pregătindu-l pentru intervenții competente și adaptate nevoilor unei populații aflate într-o situație de vulnerabilitate.